In viata de zi cu zi observam persoane care sunt apasate de sentimentul de vinovatie,ca ar fi gresit mai mult sau mai putin in viata lor,cu efecte asupra lor sau/si a altor persoane.Aceste persoane manifesta ceea ce se mai numesc mustrari de constiinta.Si daca aceste persoane cred astfel,aceasta vor suporta ca stare!Aflati ca NU ATI GRESIT NICIODATA si ca unicul lucru "rau" pe care l-ati facut vreodata a fost ca ati crezut ca ati facut ceva rau.Avem numai experiente de viata din care intelegem,acceptam, vindecam stari ale noastre,intr-un cuvant evoluam.Sa nu ne mai judecam pe noi si pe altii ca ar face ceva gresit,rau,ca nu ar fi ...pozitiv,etc.Acestea sunt judecati!Sa privim la alte entitati numai ca starea de A FI a acestora,!Daca judecam gandind,spunand bun sau rau,pozitiv sau negativ,cream in interiorul nostru o perceptie de falsitate si am deveni ceea ce percepem.In acest fel noi am suporta efectul propriei judecati si nu ceilalti .Nimeni nu merita a fi judecat indiferent cum s-ar exprima!sa-i iubim si acceptam pentru ceea ce sunt cu adevarat,pentru Dumnezeul din ei!A-i accepta pe toti fara judecata de bine/rau,pozitiv/negativ nu inseamna sa fiti de acord cu toti/toate,in orice situatie,ci sa acceptati situatia data in moment/care exista si din acea situatie sa vedeti ce aveti de facut daca ceva nu va place.
Deci sa ne eliberam pe noi in primul rand de orice consideram ca am gresit,sa ne iertam pe noi pentru orice consideram ca am pacatuit,indiferent cand a fost aceasta(uneori purtam vinovatia inconstient,chiar din alte vieti...).Fiindca da avem numai experiente de viata si nimic nu este intamplator in viata noastra.Aceasta nu inseamna sa nu avem discernamant si responsabilitate in orice gandim,vorbim si actionam .Se subantelege ca este potrivit sa le manifestam permanent!Si cine nu le manifesta are experiente care il determina sa revina la a manifesta responsabilitate si discernamant.
2 comentarii:
Uite,intr-un moment asemanator sint si eu.. si inca ma lupt, dar constat ca am reactionat asa cum spui tu... insa tot ma lupt, sa accept. :) Simt o durere in piept, care ma apasa... si-mi dau seama ca ea nu trebuie sa existe, si -mi trec mii de ginduri prin minte si nu-mi place emotia asta. Si respiratia asta constienta e din ce in ce mai benefica... dar nu abuzez. :) O zi faina! Citesc ce scrii, incet incet si asimilez.
Madalina iti recomand sa nu mai lupti,ca dai putere la ce opui rezistenta.Accepta si binecuvanteaza situatia data si astfel o eliberezi din viata ta,Poti spune din inima"Ma accept,ma iert si ma iubesc pe mine insumi!
Trimiteți un comentariu