In comunicarea pe care o am cu diverse persoane,nu de putine ori observ cum acestea cand isi exprima opinia pe o tema spirituala ,spun/scriu ca ar fi corect sau gresit .Si desi ii accept pe toti cu intelegerea lor ,uneori recunosc ca le spun ,oare cred ei ca stiu ce ar fi corect si gresit?Pe ce se bazeaza ei in aceasta apreciere?Pe intelegerea lor din acel moment,intelegere aflata intr-o continua evolutie/schimbare.Ceea ce spun astazi ca ar fi gresit,peste cateva zile pot sa afirme ca ar fi corect si invers.Mai mult ,observati cat de multe persoane sunt permanent suparate pe toata lumea din jur,cum sunt permanent nemultumiti de orice.De fapt ei sunt nemultumiti de ei insusi,nu se accepta si nu se inteleg pe ei si aceasta se reflecta in lumea din jurul lor.Se ajunge la pace si claritate interioara a persoanei,cand aceasta poate spune"accept orice rezultat din viata mea",cand nu se mai lupta cu creatia,cand nu o mai judeca ca fiind gresita.Cand observa doar ceea ce este,cand accepta si iubeste asa cum este totul,incepand cu persoana sa.Fiindca toate incep cu noi,de la noi.A lupta cu orice lucru,situatie din viata noastra ,nu face decat sa intareasca acel ceva ce nu ne place,fiindca persista orice la care opunem rezistenta.
Revenind la tema principala a mesajului,daca exista corect si/sau gresit,afirm ca totul este divin in viata noastra ,ca in lumea lui Dumnezeu nu poate fi ceea ce numim "corect" si "gresit",ci doar ceea ce este folositor si ceea ce nu este folositor unei persoane,in privinta a ceea ce intentioneaza/alege sa faca acea persoana.
Ca urmare propun sa reflectam putin la tema din mesaj si daca alegeti,sa evitam sa catalogam ca ar fi ceva corect sau gresit in viata.Totul ESTE asa cum este,totul este divin si numai mintea umana poate face aprecieri ,bazate pe educatia personala si experientele sale anterioare.
Sa ne acceptam,respectam si iubim pe noi ,exact asa cum suntem in acest moment!Asa generam acceptarea si iubirea altora ,acceptarea lumii,a vietii noastre.
Si asa este!
2 comentarii:
Daca am accepta semenii asa cum sunt,sa incercam sa vedem ceea ce au mai frumos in ei ...totul s-ar schimba.Din pacate ne focalizam pe defecte ,nu pe calitati,pe ce nu ne face placere in loc sa ne umplem mintea cu ceea ce ne dorim.
Fiecare om are o cale,niste experiente ale sale.Cand acceptam asta stiind ca fiecare este divin prin ceea ce este cu adevarat,ca mintea umanaa nu poate pricepe toate cele divine,atunci nu mai spunem ca din pacate unii fac si dreg...Ii acceptam ,ii binecuvantam si astfel nu ne mai deranjeaza ce fac/cum fac,nu mai spunem ca ar gresi ceva.Sa ne preocupe mai mult persoana noastra,starile noastre si nu ce fac altii.
Trimiteți un comentariu